miercuri, 21 iulie 2010

Despre Iuda vanzatorul, si despre mantuirea tuturor pacatosilor

 In cartea " Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi ( Vol. 2)" Sfantul Nicolae Velimirovici, aduce lamuriri fierarului Radosav I., care-l intreaba despre Iuda vanzatorul ( Scrisoarea a 147-a) si despre mantuirea tuturor pacatosilor (Scrisoarea a 148-a) :

Despre Iuda vanzatorul

 Întrebi: "Oare lui Iuda ii va fi iertat pacatul vanzarii invatatorului si Domnului sau, Iisus Hristos?"

Nu știu pentru ce te interesează asta. Oare nu este mai însemnata pentru noi grija de a nu-l vinde prin ticăloșiile proprii pe Domnul nostru, precum și foarte anevoioasa întrebare:" Cum sa ne mântuim sufletele?" Caci iata, ceasornicul vietii noastre numara in graba zilele si ceasurile, amintindu-ne de grabnica iesire din aceasta lume. Si cu totii avem a veni inaintea Vesnicului Judecator, Care va rosti dreapta Sa judecata inaintea tuturor noroadelor ceresti asupra a tot ce au lucrat in aceasta viata. Iar cand oamenii merg la judecata, fiecare se gandeste la pacatele si nedreptatile sale, la cum se va indreptati inaintea judecatorului; nimeni nu are timp, nici chef sa gandeasca la pacatele celorlalti, nici sa patrunda in tainele mintii judecatorului care va judeca. Cine stie cum ne va judeca Vesnicul Judecator pe tine si pe mine? Se stie doar un singur lucru: ca ne va judeca dupa dreptate, nu dupa nedreptate. Iar noi am vrea mai degraba sa ne judece nu dupa dreptate, ci dupa mila. Dar in zadar - El a fagaduit sa judece dupa dreptate. De aceea, ne cuprinde frica si cutremurul. Si de aceia nu iti doresc, nu imi doresc nici mie, si nimanui in lume sa se afle de partea unde va fi Iuda vanzatorul.

Fiindca Iuda e vanzator. E vanzator al lui Dumnezeu si al oamenilor si chiar al sau. L-a vandut pe Hristos, i-a vandut pe apostoli, s-a vandut si pe sine insusi ca om. Pe Hristos si pe apostoli i-a vandut iudeilor, iar pe sine diavolului. Fiindca s-a zis: Atunci a intrat intr-insul satana  (Ioan 13,27). Greu este sa masori intreaga adancime a raului care il stapanea pe Iuda. Era necredincios, pizmas si hot, si iubitor de bani, si fatarnic, si vanzator - in cele din urma deznadajduit si ucigas de sine. Fiul lui Dumnezeu l-a preintampinat in mai multe randuri sa se desprinda de calea sa cea pierzatoare, insa el a ramas indaratnic. Fiul lui Dumnezeu a aratat fata de el aceeasi grija si dragoste ca fata de ceilalti ucenici, insa el a raspuns la dragoste cu ura. Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat pana la a-i spala picioarele - si asta chiar inainte de vanzare, si din mainile Sale i-a dat paine si sare. Cu paine si sare asteptam oaspetii de seama. Domnul Cel smerit a vrut sa inalte vrednicia lui Iuda; de aceea i-a dat paine si sarea din mama Fiului lui Dumnezeu - cu mana le-a primit, insa cu inima le-a lepadat plin de dispret. Un om muritor a lepadat dragostea lui Dumnezeu! De aceea Dumnezeu l-a lepadat cu desavarsire, si dupa paine atunci a intrat intr-iansul satana. Din clipa aceea Iuda, fost ucenic al lui Iisus Hristos si fost om, a fost sters din randul oamenilor si inscris in randul duhurilor iadului. Acum tu ispitesti pe Dumnezeu si intrebi daca Dumnezeu va voi sa ierte duhurile iadului? Ispitesti milostivirea lui Dumnezeu la fel cum ispiteau evreii puterea lui Dumnezeu pe Golgota zicand:  Daca esti Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce! Pentru aceasta ispitire evreii au primit plata cuvenita si in aceasta lume. Pazeste-te si tu ca sa nu primesti plata celor de un cuget cu Iuda.

Nu este adevarat ca Iuda a fost predestinat de Dumnezeu sa fie vanzator, asa cum crezi tu. Caci daca ar fi fost asa, de ce si-ar fi dat atata osteneala Fiul lui Dumnezeu ca sa-l intoarca pe Iuda de la faptele rele? Si in primul rand, de ce l-ar fi luat ucenic al Sau si l-ar fi tinut trei ani pe langa Sine? De ce i-ar fi dat paine si saredin mana Sa cea sfanta? Citind in sufletul lui Iuda hotararea cea rea, Domnul a facut toate acestea ca sa il mantuiasca de vesnica pierzare. S-a zis ca smintelile trebuie sa vina, dar s-a zis si urmatorul lucru ca preintampinare aspra: Vai omului aceluia prin care vin smintelile! (Matei 18,7). Smintitorul este satana insusi, si ca atare trebuie sa-si faca treaba sa. Asadar, sminteala trebuie sa vina - prin el si de la el. Dar este vai de omul care se da satanei si devine unealta lui. Vai celui care impotriva dragostei lui Dumnezeu isi arata dragostea fata de potrivnicul lui Dumnezeu.

Roaga-te lui Dumnezeu sa te pazeasca de smintitorul ce i-a smintit pe Iuda si pe iudei. Ca niciodata sa nu ajungi sluga si unealta smintelii lui.


Despre mantuirea tuturor pacatosilor

Ai vrea ca Dumnezeu sa-i miluiasca pe toti pacatosii la infricosatoarea Sa Judecata. Iarasi il ispitesti pe Hristos cum il ispitea potrivnicul lui Dumnezeu pe Muntele Ispitirii? " Daca esti Fiul lui Dumnezeu Cel Multmilostiv, miluieste-i pe Iuda si pe Cain si pe toti cati au pacatuit cumplit, si ma voi inchina Tie!" Cam asa ar suna ispitirea cu care il ispitesti tu pe Hristos. La asta Domnul insusi ti-ar putea raspunde; " Nu M-am aratat destul de milostiv cand M-am pogorat Eu insumi din slava Mea cea vesnica pentru a-i milui pe cei ce niciodata nu cautasera de la Mine miluire; pe cei ce pana la ultima lor suflare au dispretuit mila Mea cu care ii imbinam; pe cei ce au varsat ca apa sangele urmatorilor Mei; si care au ramas pana in sfarsit slugi ale satanei?"

Si de unde acum lucrul acesta, ca oamenii muritori sa se intreaca in milostivire cu Preamilostivul Dumnezeu, facandu-se mai milostivi decat Dumnezeu? Cerceteaza-te in adancime pe tine insuti si vezi ce marginita si nimicnita este mila ta. Cerceteaza-te si vezi: ti-ai ierta cu usurinta un prieten care s-a jurat de trei ori ca nu te cunoaste? Si ai ierta un om care ti-ar prigoni cu sabia neamurile pana la nimicire? Si l-ai ierta pe cel care ar defaima tot ce ai mai sfant? Iar Domnul Iisus l-a iertat pe Petru, care s-a lepadat de trei ori de El. Si l-a iertat pe Saul, care ii prigonea pe urmatorii Lui, pe rudele Lui. Si l-a iertat pe Augustin, ce defaima sfintenia crestineasca. El i-a iertat pe toti care s-au pocait din inima, intorcandu-si impotrivirea in ravna pentru Dumnezeu si sfintenia lui Dumnezeu. Ii va ierta si la infricosata Judecata pe toti cei care macar pe patul mortii se vor fi pocait de ticalosiile lor, il vor fi recunoscut pe Hristos drept Fiu al lui Dumnezeu si vor fi strigat catre El sa ii mantuiasca.
Ii va ierta si pe cei care in numele Lui vor fi aratat macar atata milostivire in acest veac incat vor fi dat un pahar de apa rece unuia dintre micii Lui urmatori.

Toate acestea insa nu sunt de ajuns ispititorilor lui Dumnezeu! Nu le sunt de ajuns celor care n-au cunoscut din cercare nici ce inseamna sa ierte, nici ce inseamna sa se pocaiasca. Ei nu stiu cat de mult intrece mintea noastra milostivirea lui Dumnezeu, nici nu cunosc cat de adanci sunt ranile lui Hristos pentru neamul omenesc. Ei ar vrea ca Dumnezeu sa amestece imparatia luminii vesnice cu intunericul si sa fie amestec de bine si rau in cer asa cum este pe pamant. Ar vrea ca Iuda si Cain si toti ucigasii de frate si cei fara Dumnezeu, varsatorii de sange, desfranatii, hotii, defaimatorii sfinteniei, batjocoritorii lui Dumnezeu - toti raufacatorii nepocaiti, sa stea de-a dreapta lui Hristos la Judecata cea de pe urma, impreuna cu sfintii, muceicii si dreptii, iar de-a stanga Lui sa nu ramana nimeni! Oare aceasta este dreptate? Oare dreptate este sa dai aceeasi plata si celor care nici seara nu au intrat in tarina Gospodarului ca sa lucreze, ca si cei care au muncit intreaga zi? Oare mila este sa amesteci lumina cu intunericul, adevarul cu minciuna, graul cu neghina?

Dar omule, cine esti tu ca sa-L inveti dreptatea pe Cel ce a intemeiat dreptatea, si ca sa-I amintesti de mila Celui ce din mila fata de oameni S-a dat pe Sine sa fie rastignit pe cruce de oameni? Inchina-te sfinteniei dreptatii Lui si necercetatului adanc al milei Lui, si striga: " Atotmilostive, miluieste-ma si mantuieste-ma pe mine, pacatosul!"

3 comentarii:

  1. Nu pot sa ma rog sa-i ierte pe cei care lupta impotriva Sa, dar pot Sa-l rog pe Domnul Iisus sa-i intoarca la bunatate si la rugaciune, atat timp cat ei, "dusmanii" mei sunt inca in viata, sa ma rog pentru sufletul lor nu pentru a fi iertati fara pocainta ci pentru a se pocai si pentru a iesi din iluzia in care sufletul lor e pe cale sa se piarda, luptand impotriva lui Dumnezeu din slabiciune, orbire si inselare demonica.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihail Roman (nu un anonim , ci, cu voia Lui, o persoana)9 mai 2011 la 21:36

    Apel la iubire...
    Nu e al nostru a sti cine se mantuieste si cine nu, dar daca avem dragoste macar cat o farama in inima noastra fata de oameni (si nu-i exclud nici pe Iuda, Osama, Sadam, Hitler, etc), vom intelege cat de mare e iubirea Lui fata de cei ce acum nu-l pot iubi, ba chiar Il prigonesc. "Nu am venit sa chem pe cei sanatosi..." Nu cred ca vreau sa ma bucur in rai, in timp ce semenii mei vor fi chinuiti. Asadar sa ne iubim unii pe altii (fara conditii).
    p.s. nu-mi spuneti ca ma aflu intr-o greseala. sti asta si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ea, caci poate asa invat sa-i iubesc pe toti.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mihai Roman

    Intr-adevar toti suntem chemati sa iubim pe aproapele nostru si chiar si pe vrajmasii nostrii, dar cu vrajmasii lui Hristos nu putem sa avem partasie - iar in acest caz iubirea se exprima prin mustrare, departare.

    Este usor de zis ca trebuie sa avem iubire fata de toti, si inca si la fel, dar daca ne cercetam mai bine vedem ca lucrurile nu stau chiar asa. Iubira insasi se dezvolta intr-o relatie personala si se castiga fata de vrasmasi daca ne rugam pentru ei, altfel sa nu ne amagim ca ii putem iubi. Daca tu te-ai rugat pentru Osama, Sadam, Hitler, etc. cu lacrimi, cu profunda durere pentru ratacirea lor, atunci se poate intr-adevar sa simti acea iubire de care vorbesti.

    Altfel, o gandire omeneasca pe care se poate sa o avem cu totii exprima exact ceea ce spui si tu:"nu vreau sa ma bucur in rai, in timp ce semenii mei vor fi chinuiti". Dar pentru a intelege mai bine cum stau lucruile cu privire la acesta problema trebuie sa cercetam ceea ce au spus Sfintii Parinti.

    Cuviosul Paisie Aghioritul spunea: "Cand cineva devine duhovnic trebuie sa se hotarasca sa mearga in iad pentru cei pe care ii spovedeste. Altfel, sa nu se faca duhovnic. Dar eu iti spun ca desi va merge in iad, dragostea lui il va preface in rai".. De asemeni si Sfantul Apostol Pavel era gata sa mearga in iad din dragoste pentru poporul lui, carui ii dorea izbavirea. Numai ca omul fiind inzestrat cu libertate isi alege singur raiul sau iadul. Iar cei care se duc in iad, se duc ei, si constiinta lor ii judeca sa isi aleaga acest loc de chin, departe de ...iubire. De aici prin iubirea si rugaciunile Bisericii pacatele lor mai pot fi iertate (pana la Judecata de Apoi).

    Si mai departe trebuie sa tinem cont de caracteristicile sufletului despartit de trup, precum si de ceea ce inseamna rai si iad, pentru a vedea daca este posibila bucuria dreptilor in rai, in timp ce in iad altii se chinuiesc.

    Pentru aceasta iti voi aduce cateva citate din cartea "Sufletul dupa moarte" de Arhimandrit Vasiliu Bacoiani:

    " - Toti cei care sunt in rai se vor vedea unul pe celalalt si vor comunica. Pe cei care sunt in iad ii va stapani singuratatea si intunericul cel din adanc"

    - "Daca presupunem ca o mama este in rai si are un fiu in iad, aceasta mama isi aduce aminte de copilul ei? Stie ca fiul ei, copilul ei iubit se chinuie in iad? Daca da, atunci raiul ei este iad. Insa in rai nu exista tristete, suspin, ci bucurie vesnica. Asadar, si aceasta mama care este in rai tresalta si se bucura, chiar daca fiul ei se gaseste in iad. Cumva acest lucru inseamna ca a uitat pe fiul ei? Facem vre-o greseala? Judecam straini de fapte? Vedem cu ochi pamantesti cealalata lume? Credem ca asa cum suntem pe pamant vom fi si in ceruri. Insa, acolo, omul va fi om ceresc; va fi acelasi cu Dumnezeu (care nu are simtamintele noastre), va fi dupa harul lui Dumnezeu. Va fi cu totul acelasi, adica ca si dreptul, in virtute. Astfel, aceasta mama recunoaste acum ca pe drept este pedepsit fiul ei.
    "Daca asa cum unii parinti (spune Sfantul Ioan Hrisostom), cand vad pe copiii lor ca sunt depravati, ii resping si ii rup din rudenia lor, cat de mult va avea importanta in viata vesnica. Acolo nu mai exista (zice sfantul) dragoste fireasca (pe care o are mama fata de copil). Daca ar fi existat, ar fi disparut bucuria raiului" (Omilia "Despre iubire")"

    RăspundețiȘtergere